Uneori, nu oboseala te face să te retragi. Ci suprasolicitarea sufletului.
Există perioade în viață în care începi să te schimbi fără să poți explica exact de ce. Iar acest lucru se întâmplă brusc pentru ca nu există un moment clar în care totul se rupe.
Este mai degrabă o retragere lentă, subtilă.
Ca și cum ceva din interiorul tău nu mai poate susține același ritm, aceleași energii, aceleași interacțiuni fără să se consume profund.
Și atunci începi să te retragi.
Poate răspunzi mai rar.
Poate simți nevoia de liniște mai mult decât înainte.
Poate anumite conversații care cândva îți făceau bine acum te obosesc inexplicabil.
Poate începi să simți mai intens: zgomotul, tensiunile, energiile oamenilor, falsitatea, presiunea de a fi mereu prezent pentru ceilalți.
Și de multe ori, omul începe să creadă că este „prea sensibil”.
Dar poate că nu sensibilitatea este problema.
Poate că sufletul tău încearcă doar să îți arate că nu mai poate funcționa în locuri care îl consumă constant.
Pentru că există o oboseală care nu vine din lipsa somnului.
Ci din prea multă deconectare de tine însuți.
Din prea multe situații în care ai rămas prezent fizic, deși interiorul tău voia să plece.
Din prea multe relații în care ai oferit energie fără să te mai întrebi dacă și sufletul tău primește ceva înapoi.
Din prea multe momente în care ai încercat să fii „bine” pentru toți ceilalți, ignorând ceea ce simțeai cu adevărat.
Dar poate că retragerea aceasta nu este un semn că te pierzi ci defapt este începutul întoarcerii către tine.
În numerologie, există perioade în care sensibilitatea interioară devine mult mai puternică. Mai ales în anii de introspecție, în etapele karmice sau înaintea unor transformări profunde de identitate.
Atunci, sufletul începe să selecteze diferit: oamenii, energiile, conversațiile,
și spațiile în care poate rămâne fără să se consume.
Nu pentru a se izola de lume.
Ci pentru a se reconecta cu propria lui liniște.
Pentru că există o diferență între singurătate și retragerea necesară vindecării.
Și poate că uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face nu este să forțezi să fii cine erai înainte…ci să îți permiți să devii omul care nu se mai abandonează pe sine pentru a fi acceptat de ceilalți. 🤍
Fati Eliza
Psiholog și numerolog transpersonal
Este mai degrabă o retragere lentă, subtilă.
Ca și cum ceva din interiorul tău nu mai poate susține același ritm, aceleași energii, aceleași interacțiuni fără să se consume profund.
Și atunci începi să te retragi.
Poate răspunzi mai rar.
Poate simți nevoia de liniște mai mult decât înainte.
Poate anumite conversații care cândva îți făceau bine acum te obosesc inexplicabil.
Poate începi să simți mai intens: zgomotul, tensiunile, energiile oamenilor, falsitatea, presiunea de a fi mereu prezent pentru ceilalți.
Și de multe ori, omul începe să creadă că este „prea sensibil”.
Dar poate că nu sensibilitatea este problema.
Poate că sufletul tău încearcă doar să îți arate că nu mai poate funcționa în locuri care îl consumă constant.
Pentru că există o oboseală care nu vine din lipsa somnului.
Ci din prea multă deconectare de tine însuți.
Din prea multe situații în care ai rămas prezent fizic, deși interiorul tău voia să plece.
Din prea multe relații în care ai oferit energie fără să te mai întrebi dacă și sufletul tău primește ceva înapoi.
Din prea multe momente în care ai încercat să fii „bine” pentru toți ceilalți, ignorând ceea ce simțeai cu adevărat.
Dar poate că retragerea aceasta nu este un semn că te pierzi ci defapt este începutul întoarcerii către tine.
În numerologie, există perioade în care sensibilitatea interioară devine mult mai puternică. Mai ales în anii de introspecție, în etapele karmice sau înaintea unor transformări profunde de identitate.
Atunci, sufletul începe să selecteze diferit: oamenii, energiile, conversațiile,
și spațiile în care poate rămâne fără să se consume.
Nu pentru a se izola de lume.
Ci pentru a se reconecta cu propria lui liniște.
Pentru că există o diferență între singurătate și retragerea necesară vindecării.
Și poate că uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face nu este să forțezi să fii cine erai înainte…ci să îți permiți să devii omul care nu se mai abandonează pe sine pentru a fi acceptat de ceilalți. 🤍
Fati Eliza
Psiholog și numerolog transpersonal
Comentarii
Trimiteți un comentariu